Sunday, October 24, 2010

la zoo in sibiu

am fost azi in zoo sibiu. nush, asa am un happening, ca de cate ori ma duc la zoo parca dau numa de tampiti. pe bune, cred ca rebuturile sibiului (si nu numai) se retrag la zoo sa socializeze in natura la aer curat, ca altfel nu-mi explic.

erau doi manelisti de-astia mai mici, pe la vreo saij' de kile, veniti cu un grup mai mare de manelisti. eu si roxi ne plimbam linistiti, ne uitam la struti, faceam poze, chestii de-astea. vin astia doi, se apuca sa dea cu picioarele in gard, sa faca tampenii. eu ma abtin, nu pentru ca as fi pasnic, ci pentru ca nu vreau s-o mai fac pe roxi sa se simta embarassed cand iesim prin oras. asadar ne continuam plimbarea, ajungem pe la ierbivore, amuzante, blande, mancau din palma etc. eu imi vad iar de poze.
ma intorc la un moment dat si-i vad iar pe aia doi de mai devreme, trageau de coama un ponei. wtf man? si alte douaj' de persoane stateau si se uitau ca vitele cum asta chinuie anumalul si nu ziceau nik. ok, fuck it, i'll do it. si ma duc la prost, sa-l rup in doo - verbal, evident, ca-s pasnic, cum ziceam. si-l intreb, asa, prieteneste, ce p**a mea i-a facut bietul animal de-l chinuie si-l invit politicos sa plece cat inca mai are picioare. la care manelatul, impreuna cu prietenul sau, isi pune ochelarii de soare si pleaca. apoi ne-am continuat plimbarea, trecand fix prin mijlocul grupului lor (si sperand in secret sa zica vreunu ceva, hai, te rog...)
acu' apar niste probleme demne de gandit. unu - de ce pana mea stateau douaj' de oameni ca vitele si-l lasau pe cretin sa fie cretin? nu-nteleg.
doi - e a doua oara de cand sunt in sibiu cand iau apararea unei fiinte mai slabe in fata unui "bully". incep sa ma simt ca un fel de steven segal. ideea e ca am fost si eu odata mic, si stiu ca e ca naiba sa se ia altii de tine. well, fuckers, acu's mare. ghinion.

trei - raspunsul la punctul unu: lumea e atat de resemnata si fricoasa incat nimeni nu mai are curajul sa actioneze, nici macar cand e vorba de chestii flagrante, nici macar cand unu' da intr-un copil de doo ori mai mic ca el (ca gabarit) fix in fata politiei, in centru (!!! wtf?) si parerea mea e ca lumea e atat de imbecila datorita televizorului. se uita numai la cacaturi de stiri si isi multumesc in gand ca nu-s ei in mijlocul inundatiilor sau ca reusesc sa traga cu dintii de un salariu mizer sau ca n-au copiii prin inchisori si n-au datorii la nimeni. treziti-va ba la realitate, suntem cu totii in aceeasi lume, n-avem unde sa traim in alta parte, nu-i mai lasati pe altii sa se cace unde voi mancati! vorbe-n vant, ca n-o sa se trezeasca nimeni. de-aia nici nu ma vorbesc, consider ca e mai important sa fac ceva. nu pentru voi, pentru mine, pentru lumea in care vreau eu sa traiesc.

a doua chestie amuzanta la gradina zoologica, ceea ce imi intareste credinta vis-a-vis de televizor, e faptul ca lumea nu mai intelege notiunea de animale salbatice. lumea nu-ntelege ca rasul nu e pisi, nici leul nici jaguarul. lumea nu-ntelege ca ursii nu-s umpluti cu vata, ci cu instincte de vanator. si pentru ei tu, da, tu, esti doar o gustare apetisanta. se bateau ursii prin tarcul lor, isi reafirmau ierarhia. o doamna impaciuitoare, pe o voce calma "nu va bateti mai, ca nu-i frumos!" :)) tanti, wtf, tu te-auzi? they're fucking bears!!! in principiu sunt formati din blana, muschi, gheare si dinti! not cuddly fucking creatures! si-s ai dracu' de imprevizibili, unul aproape i-a smuls mana unui prieten odata intr-o fractiune de secunda. i know, i was there. la un metru distanta. not gentle creatures! as fi vrut sa-i vad pe manelarii de mai sus tragand de par un ursulet din asta sau un leu - just for fun, parca ce s-ar putea intampla? oameni ca astia ma fac sa sustin darwin awards.  

pe aceasta cale imi cer scuze fata de sotia mea ca iar am facut-o de ras. sorry. it will probably  happen again...

si-acum poze, ca asta asteptati.





where?


untitled


wild blue yonder


wild blue yonder 2


freedom


bobcat


on the lake

1 comment:

partealuminoasa said...

yep, you gotta start with the man in the mirror.

traim intr-o societate atomizata, oamenii nu vad/nu le pasa decat/de microlumea lor. it sucks of course, dar cam asta e... poate fi schimbata doar prin exemplu si perseverenta, atitudini gen "nimanui nu-i pasa, dece mi-ar pasa mie" ne-au adus aici.